vineri, 29 noiembrie 2013

Sfaturi Montessori despre CE citim, CUM citim și CÂND citim copiilor by Copilărie fericită

0 comentarii
De câte ori aţi cumpărat cărţi pentru copii pe internet, iar când le-aţi primit aţi observat că nu sunt potrivite pentru vârsta lor? 
Ce cărţi ar trebui să cumpărăm copiilor între 1 şi 3 ani, dar şi pentru cei de peste 3 ani şi ce sfaturi montessoriene există în acest sens?
Cum ar trebui să arate şi ce ar trebui să conţină o carte adresată copilaşilor sub 3 ani?
Copilărie fericită a încercat să caute răspunsuri la aceste întrebări care stau pe buzele multor mămici. Cel puţin eu una am găsit ceea ce mă interesa şi pe viitor cu siguranţă o să fac alegeri mai înţelepte. Luaţi acest articol ca pe un ghid sau ca pe un sfat bun, cum vreţi, dar vă asigur că o să îl aveţi şi voi în vedere când veţi da o raită prin librării.

Sfaturi Montessori despre CE citim, CUM citim și CÂND citim copiilor
                                                          by Copilărie fericită

În România, foarte puține cărți pentru copii au menționate pe ele recomandarea de vârstă. Adesea, nici pe site-urile editurilor sau ale librăriilor nu sunt de găsit detalii relevante în această privință. Prin urmare, cum ne ghidăm atunci când cumpărăm sau împrumutăm cărți pentru bebeluși, antepreșcolari și preșcolari?

Alegerea cărților pe baza principiilor montessoriene
  • Selecția titlurilor se face în funcție de etapele de dezvoltare psiho-emoțională a copilului.

continuarea pe blogul Copilărie fericită

marți, 26 noiembrie 2013

Abordarea Reggio pentru educaţia timpurie.

10 comentarii
Iubesc natura şi simţul de realitate pe care ţi-o dă. Ea este cel mai mare şi mai original artist din lume. Vreau să îi insuflu măsmăruţei dragoste faţă de tot ceea ce înseamnă natura, pentru că ea ne inspiră pe toţi zi de zi în tot ceea ce facem. De aceea îmi place abordarea educaţională Reggio, pentru că în cadrul ei mediul este cel de-al treilea profesor.
Abordarea Reggio Emilia poartă acest nume datorită locului de provenienţă, oraşul Reggio Emilia din regiunea Emilia Romagna din nordul Italiei, iar fondatorul acestui sistem este italianul Loris Malaguzzi. Acest sistem de educaţie are la bază aspecte fundamentale ale studiilor lui Dewey, Piaget şi Vygotski. În centrul acestui sistem stă imaginea copilului, care nu este considerat ca fiind un vas gol ce trebuie umplut cu informaţii, ci mai degrabă este văzut ca fiind plin de potenţial, competent şi capabil să-şi construiască propriile teorii.
Mediul este cel de-al treilea profesor, de aceea această abordare pune un mare accent pe rolul naturii în viaţa noastră.
Valorile acestei abordări a educaţiei timpurii sunt centrate pe trei elemente de bază - copil-mediu înconjurător-părinte - :
  • Copilul este un participant activ în învăţare şi este văzut ca un protagonist foarte competent şi un iniţiator care interacţionează cu mediul înconjurător
  • Mediul înconjurător are o importanţă foarte mare
  • Părinţii reprezintă o resursă esenţială în procesul de învăţare al copilului
Toţi copii au pregătire, potenţial, curiozitate şi interes în construirea propriei învăţări, în antrenarea în interacţiune socială şi în negocierea cu tot ce mediul înconjurător le aduce. Abordarea Reggio studiază copiii în mod individual, iar proiectele la care aceştia lucrează sunt construcţii de cunoştinţe-studiu conduse de ei, însă ghidate de profesori sau cu resurse puse la dispoziţie de adulţi şi pot dura de la câteva zile la câteva luni.
Toate acestea au rolul de a-l împinge pe copil să găsească răspunsuri, să rezolve probleme, iar acesta este ghidat spre luarea unor decizii.
Ce mi s-a părut mie foarte interesant este modul de abordare a acestor proiecte, fiindcă ele pornesc de la o idee a copilului, de la dorinţa sa de a studia un domeniu de interes, iar profesorii, aşa cum am menţionat mai sus, doar îl ghidează.
În ceea ce priveşte copiii mici şi imposibilitatea de a comunica foarte clar ceea ce vor, cred că o activitate Reggio poate fi desfăşurată prin intuiţie. Aşadar, joaca se poate desfăşura în funcţie de ceea ce vedem noi că ar reprezenta un interes pentru cel mic, folosind materiale Reggio.
De ceva vreme noi ne jucăm şi în stil Reggio, cu siguranţă o să puteţi vedea şi alte postări care vor cuprinde activităţi din această sferă. Până la momentul de faţă măsmăruţa a explorat  pictura pe oglindă şi un copac de toamnă, idee adaptată stilului Reggio.

Pictura pe oglindă.
Fiindcă nu am avut o oglindă mare cu destinaţia specială de a fi folosită în jocurile noastre, pentru pictură am folosit oglinda mare de pe hol. Iar ca material de pictat, fiind într-o zi aglomerată şi sperând să curăţ mai uşor totul, am înmuiat un bureţel de vase într-o soluţie compusă din detergent de vase nediluat cu apă şi colorant alimentar roşu. Am îmbinat astfel în această activitate mai multe plăceri mărunte ale măsmăruţei - ştersul cu bureţelul de vase, spuma şi mâzgăleala.
Pe lângă spumă însă mai pot fi folosite carioci lavabile (despre ale noastre am vorbit aici), dar şi creioane cerate care se şterg uşor. Acestea din urmă au fost testate de măsmăruţă şi pe geamuri, acolo unde mi-a explicat că se află desenat un bebe, deci pot fi încercate pe aceste zone fără teamă (cu supravegherea de rigoare).

Joaca în oglindă poate fi destul de variată, posibilităţile fiind neîngrădite: - pictura cu acuarele, crearea de scenete, joaca pe marginea unor cărţi, depinde doar de imaginaţie.
Totodată, oglinda în sine poate fi folosită ca suport de joacă pentru alte materiale, cuburi de lemn, ghinzi, plastilină şi oferă o nouă perspectivă jocului, putând fi studiate într-o altă modalitate concepte ca formă, simetrie, adâncime, dimensiune.


Materialele Reggio sunt în general naturale (lemn, castane, nuci, migdale în coajă, frunze, etc.) sau materiale pe care le avem la îndemână prin casă şi care pot fi folosite în mai multe modalităţi (open-ended), cum sunt capacele de la sticle. Piese frumoase de lemn DIY puteţi vedea aici sau cuburi de lemn natural aici.
De la tati măsmăruţa a primit şi ea cuburi din lemn natur, şi numai pentru miros ar trebui să aveţi şi voi asemenea minunăţii.




Copăcel de toamnă pe oglindă
Copacul este destul de uşor de făcut, eu am ales să folosesc hârtie în format A4 (este ceea ce am avut în casă), însă în ideea originală am văzut că s-a folosit hârtie maro de împachetat. De altfel, acel copac era cu mult mai mare, dar nu era făcut pe oglindă (am adaptat puţin). Hârtia am răsucit-o şi apoi am lipit-o de oglindă cu scotch.
Pe acest copac de hârtie am pus frunze şi crenguţe, iar la bază, pe o placă de lemn, am pus toate minunile toamnei strânse cu mânuţele noastre aici, muşchi, scoarţă de mesteacăn, castane, ghinde, fructe de păducel şi măceşe. Măsmăruţa apoi a luat din copacul de hârtie frunzele, le-a mai pus odată la loc, a strâns măceşe, fructe de păducel, castane, ghinde, le-a sortat, răsturnat, strâns din nou. Toamna era de data aceasta la noi în casă. 




I-am pus măsmăruţei la îndemână coşuleţe, boluri de lemn şi alte recipiente pentru a putea sorta fructele de păducel, ghinzile, frunzele, conurile de brad, merele sălbatice.


Merele sălbatice au fost gustate, iar restul au fost studiate.



Un mic exerciţiu motric cu fructe de păducel care au fost rupte de pe crenguţe, apoi tot ele au fost făcute "supă" într-o oală de jucărie, selecţie de frunze în coşuleţ şi la cules de frunze şi conuri de brad din copăcelul de hârtie.

La final, după ce măsmăruţa a sortat, golit, pus la loc, strâns frunze, conuri de brad, studiat, mirosit, pipăit, le-am strâns pe toate şi le-am pus în coşuleţ pentru ca atunci când ni se face dor, să aducem din nou toamna la noi acasă.

Surse: - aiciaici şi aici.


duminică, 24 noiembrie 2013

Calendarul nostru de Advent.

10 comentarii
Inspiraţia nu m-a lăsat în pace săptămâna aceasta şi iată că a fost musai, musai să particip şi eu la concursul lansat de Bufniţa cea înţeleaptă, cu al nostru calendar de Advent. Povestea acestuia o găsiţi foarte frumos detaliată tot la Bufniţă, aşa că mie nu îmi rămâne decât să arăt ce am lucrat, ce vom face în cele 24 de zile ce preced Crăciunul şi să vă spun o mică poveste legată de calendarul nostru.
Înainte de a mă apuca de lucru am căutat idei de calendare, însă am ales într-un final să creez ceva mai personalizat. "Muza" mea a fost o idee văzută pe Pinterest cu un copac făcut din crengi uscate, care însă erau puse într-o vază, iar de ele erau atârnate bileţele cu cele 24 de zile. Eu am făcut tot un copac din crengi uscate, însă eu am lipit crenguţele pe o planşă şi printre ele am pus diferite elemente create de-a lungul unei săptămâni. Am folosit materiale ca fetru, vată, felii de portocală şi de grepfruit uscate şi desenate pentru a da impresia de fulgi de nea, conuri de brad, coajă de nucă şi nişte pufoşenii culese toamna în timpul plimbărilor noastre (sincer nu ştiu cum le spune).
Acesta este calendarul nostru, iar povestea este împărţită în trei registre.





În registrul unu începe povestea unei fetiţe care nu ştia ce este Crăciunul fiindcă era mică, mică, atât cât poate fi de mică o măsmăruţă. Cu ajutorul mamei a pornit în aventura descoperirii Crăciunului şi a lui Moş Crăciun. Au desenat brazi împodobiţi, au văzut cum arată un om de zăpadă, au pregătit şosetuţele pentru cadouri, au pregătiti casa de sărbătoare, iar măsmăruţa a şi scris o scrisoare lui Moş Crăciun. O scrisoare numai de ea înţeleasă, căci a scris-o cu degeţelele şi câteva acuarele.





Ei, după ce au făcut toate astea, au aşteptat să vină ninsoare. Şi vreme de 10 zile a tot nins şi a tot nins, cu fulgi de portocale şi pufuşori cu moţ de vată de zahăr. Timp în care ele au mâncat nuci şi mere coapte, au băut lapte cu cacao şi au făcut turtă dulce ascultând colinde, mai ales pe cele ale lui Hruşcă, că tare sunt frumoase.




 După atâta aşteptare, au ajuns la ultimele patru zile când gândurile se îndreptau spre cadouri, se auzea deja cântec cristalin de clopoţel, iar mirosul de sarmale şi de cozonac se făceau simţite. În ultima zi au împodobit bradul şi s-au pus la pândă, poate reuşesc să-l prindă pe Moşu. Însă au adormit obosite de atâtea aventuri petrecute în cele 24 de zile şi au plutit uşor pe nori pufoşi de vise. Oare ce le va aduce Moş Crăciun?









miercuri, 20 noiembrie 2013

Pronunţie şi cântece în limba germană.

6 comentarii
Noi am început devreme cu limbile străine. De mică măsmăruţa a ascultat cântece şi apoi, puţin mai târziu, a urmărit şi desene în patru limbi străine: - engleza, germana, spaniola şi franceza. Ceea ce urmăresc eu este o asimilare naturală a acestor limbi, asimilare care se face până la vârsta de 6 ani, despre acest lucru putând să citiţi mai multe pe blogul Ourenglishhomeschool. Dacă cercetările au ajuns la concluzia că e bine să-i expunem pe copii limbilor străine de când sunt mici, există totuşi opinii separate privind vârsta până la care aceştia le învaţă uşor, astfel că unele studii arată că între 2 şi 4 ani sunt asimilate de către copii cel mai bine (sursa).

Fluturaş curcubeu.

14 comentarii
Înscrieri la CARMEN.


Ideea e preluată de aici.

Deutch mit Bildern fur alle Kinder. Primele cuvinte. Primele propoziţii.

2 comentarii
Odată cu reducerile cu care ne bombardează zilele acestea librăriile, plus ofertele lor de transport gratuit, am simţit nevoia să vă povestesc despre cartea  "Deutch mit Bildern fur alle Kinder. Primele cuvinte. Primele propoziţii" fiindcă acum o puteţi achiziţiona la un preţ redus.


Editura sub care a apărut este Corint, iar pe Libris.ro se găseşte acum la 11,94 lei, cred că este o ocazie bună să o luaţi dacă plănuiţi să începeţi sau aţi început deja lecţiile de germană cu piticii voştri.
Desenele din interior sunt mai simplist făcute, poate de aceea măsmăruţa le şi îndrăgeşte. Având în vedere faptul că cei mici la întâlnirea cu o limbă străină preiau mai întâi structuri fixe sau expresii, pentru iniţierea în această limbă cartea este suficientă.
Este organizată pe categorii şi începe cu formule de salut, familia, casa, dar cuprinde şi noţiuni legate de animalele domestice, sălbatice, sentimente sau culori.


Zonele pe care le răsfoim cel mai des sunt cele ce cuprind noţiuni mai bine cunoscute de măsmăruţă şi mai îndrăgite, respectiv familie, animale şi numere.





 La sfârşitul cărţii se găsesc şi regulile de pronunţie şi câteva poezioare.


Pentru că măsmăruţa este încă mică, dar şi fiindcă sunt mulţumită de ea, această carticică ne va fii alături o lungă perioadă de timp.
O altă carte asemănătoare, "Ich Spreche Deutsch", tot de la editura Corint, se găseşte la aceeaşi librărie la reducere. Despre ea a avut numai cuvinte de laudă CopilărieFericită, pe blogul căreia puteţi să vedeţi şi imagini din interiorul cărţii.

vineri, 15 noiembrie 2013

Din nou culori, dar şi forme.

0 comentarii
Continuând joaca noastră cu culorile, am început să le abordez mai nou împreună cu formele. Pentru învăţarea acestora din urmă mai folosesc şi cărticica noastră senzorială care a fost de un real ajutor, fiind singura care a reuşit să o atragă pe măsmăruţă în lumea formelelor, sau aşa cum le spune ea,"fome".

duminică, 10 noiembrie 2013

Ghici, ghici, ghici, ce voi desena aici. O carte a Luciei Muntean.

6 comentarii
Ca de obicei, mă duc la supermarket să cumpăr ceva şi mă întorc cu altceva. De data aceasta cumpăratul de "altceva" a fost cu folos, m-am ales cu o carte a Luciei Muntean tare drăgălaşă, pentru copilaşii de 2 ani. Pentru măsmăruţă este perfectă tocmai fiindcă îi place să "neze", adică să deseneze. Nici nu mă miră, la împlinirea vârstei de 1 an, printre primele lucruri luate de pe tăviţă a fost un pix.

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Joaca de-a culorile I.

0 comentarii
Culori, culori şi iarăşi culori. Ce este mai frumos decât să încercăm să-i învăţăm pe copii culorile, când totul devine foarte colorat? Osu, vede, batu, ga, toate sunt foarte frumoase şi ne plac, însă încă ne străduim să facem diferenţa dintre ele. Şi asta nu este o treaba tocmai simplă.
Cum începem şi când?
Păi, povestea culorilor poate începe de când vreţi voi. De când începeţi să vorbiţi cu el în faza de bebe, de când începe să spună primele cuvinte, nu contează, el asimilează, chiar dacă nu vă va da prea repede de înţeles că le cunoaşte.
Eu nu am folosit o anume metodă, am mers pe ceea ce am văzut că îi atrage măsmăruţei atenţia mai mult.
Prima noastră potrivire de culori, o activitate ceva mai serioasă decât povestitul, s-a desfăşurat cu ajutorul unui puzzle, mai precis, puzzel-ul nostru încastru cu numere. Ceea ce am rugat-o eu pe măsmăruţă a fost să potrivească un bureţel de o anumită culoare cu numărul ce are aceeaşi culoare. Ceea ce a şi făcut chiar din prima. Însă, din punctul meu de vedere, asocierea nu înseamnă în mod neapărat că şi cunoaşte bine culorile. Aşa că de aici a pornit totul.


În joaca noastră cu culorile am mai folosit o jucărie utilă, un castel cu turnuri, bile şi un ciocănel, unde bilele, în aceleaşi culori ca şi turnurile, trebuie potrivite ca mai apoi, un pitic nervos şi pus pe gălăgie să le troncănească. Dacă vă doare capul, mai bine o ascundeţi! Really! Însă, exceptând acest ultim aspect peste care se poate trece uşor, e o jucărie tare simpatică ce a fost îndrăgită de măsmăruţă din prima clipă. În plus, este şi o jucărie motrică ce poate fi folosită cu siguranţă şi de copilaşii mai mici. Mie îmi pare rău că nu am luat-o mai repede. 


Despre paharele de stivuit am mai scris aici. Iată că ele încă ne mai sunt folositoare. Fiindcă în găletuţă avem pahare de stivuit în perechi de culori (2 albastre, 2 roşii, 2 galbene, etc.) şi forme de sortat în aceleaşi culori, le-am putut folosi cu succes pentru a alcătui mici grămezi de jucării de aceeaşi culoare.


De la editura Girasol am luat această cărticică simpatică. Are cartonaşe cu imagini care ies din paginile frumos colorate şi care conţin şi o ghicitoare pentru copiii mai mărişori. Singurul dezavantaj este că dacă ai un copil curios rău, cartonaşele riscă să fie smulse de la locul său. Ei, măsmăruţa mea a fost mai curioasă de ce e înăuntru decât de cartonaşele în sine, aşa că le-a scos ea frumuşel pe toate, iar acum trebuie să am grijă să nu le încurc.



Mai avem şi alte activităţi pentru copii legate de culori, pe care însă le voi posta treptat. Inspiraţie cu folos şi spor la joacă.

luni, 4 noiembrie 2013

Jucării handmade. O colecţie a mămicilor hărnicuţe.

5 comentarii
Copiii se satură foarte repede de unele jucărioare. Soluţia mea (şi a altor mămici) la această problemă este să ne jucăm la rândul nostru, să reciclăm şi să facem chiar noi înşine mici bucurii sub formă de jucărioare. Jucării. Bucurii. O lume mai bună.
Cu siguranţă că efortul va fi apreciat cel puţin cu zâmbete şi poate chiar cu un pupic. Copiii adoră se te implici şi apreciază mai mult acest lucru decât toate jucăriile din lume.
Colecţia se numeşte "Reciclăm şi ne jucăm" şi aparţine ColorYourLifeinJoy.
Inspiraţie cu folos să aveţi.



Loading InLinkz ...

duminică, 3 noiembrie 2013

22 de luni.

0 comentarii
Şi iată că ne îndreptăm cu paşi rapizi spre vârsta de 2 ani. Am trecut şi de 22 de luni, perioadă în care am învăţat lucruri noi şi am dezvoltat unele abilităţi deja deprinse. Copiii sunt uimitori, de la o zi la alta poţi constata că mai spun sau mai fac ceva nou, au o capacitate de învăţare ieşită din comun. Dacă vă întrebaţi ce am mai făcut noi la 22 de luni, pot spune că măsmăruţa îşi manifestă din ce în ce mai mult personalitatea. Este extrem de încăpăţânată şi îmi pune răbdarea la încercare din cinci în cinci minute. Încă adoră apa, dar cu toate aste face un scandal cumplit când e vorba să o spăl pe cap. A apărut timid şi DA în conversaţiile noastre, nu că nu îl cunoştea, dar l-a preferat mereu pe nu. Îi plac foarte mult copiii, chiar dacă nu se şi joacă cu ei, îi face plăcere să se afle în compania lor. A apărut şi la noi vestitul tantrum, dar am aflat că trece dacă nu o bag în seamă. Realizează că a exagerat şi vine după pupici.
Acum, un scut rezumat a jocurilor noastre la 22 de luni:
Am făcut din carton reciclat un puzzle incastru cu numere.
Ne-am jucat cu un dovlecel şi o omiduţă făcute din baloane şi făină.
Am avut parte de noi experienţe senzoriale.
Am continuat joaca cu legume.
Am cântat în engleză şi am dansat cu muţunachi fantome pregătindu-ne de Halloween.
Ne-am jucat cu primul nostru puzzle serios.
Am răsfoit cărţi şi am învăţat despre noţiuni opuse şi despre culori şi forme.
Ne-am plimbat şi am admirat toamna în toată splendoarea ei şi am strâns o colecţie virtuală de gândăcei.
Am cântat cu familia de degeţele, în engleză.
Şi am cunoscut un mic prieten ţepos căruia i-am făcut culcuş pentru iarnă.
Cam asta e ceea ce am reuşit să postez.

Acum, marea mea problemă este petrecerea de ziua măsmăruţei. Ceva idei?

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

O colecţie cu idei de Halloween.

0 comentarii
Aici veţi găsi idei minunate de Halloween de la mămici ingenioase şi copii jucăuşi, idei culese în urma concursului organizat de către Activităţi pentru copii, unde am participat şi noi cu mici fantome şi un dovlecel. Inspiraţie cu folos să aveţi!


vineri, 1 noiembrie 2013

Dovlecei, fantome şi o provocare. Activităţi pentru Halloween.

6 comentarii
CARMEN se întreba ieri "Cine are cel mai frumos dovleac cioplit?". Nu cred că suntem noi acelea, însă asta nu înseamnă că nu trebuie să arătăm şi noi cum am petrecut câteva momente plăcute lângă un dovleac şi o fantomă. Hop şi noi atunci la concurs!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Jo's blog :) Copyright © 2012 Design by Ipietoon Blogger Template